Dacă unui comentator bărbat nu îi place ce scrie sau ce face o femeie, în loc să prezinte niște puncte de vedere care pot combate sau infirma părerea doamnei, domnul respectiv începe să prezinte niște puncte de vedere care au legătură cu aspectul fizic sau moral al doamnei respective și nu cu faptele descrise…
Cum se cheamă asta?
MISOGINISM
Ca să dau o definiție politicoasă a acestui comportament bărbătesc, neaoș frustrat.
Mai este o altă definiție. Tot cu M începe…
Trotinetiștii care circulă cu viteză pe pistele pentru biciclete și în parcuri fără să se asigure, printre copii, animale de companie și alte „persoane” care doresc să se relaxeze și să se bucure de puțină liniște și pace.
Am aflat cu stupoare că săptămâna trecută a murit o femeie într-un accident cu trotineta electrică.
Sunt biciclist de la 5 ani. Nu mai țin minte de câte ori am căzut cu bicicleta, încă mai am semne de bună purtare cum se zice în popor. Și din vina mea, și din vina „ecosistemului” …
Totuși, NICIODATĂ nu mi-am pus problema să îmi iau trotinetă electrică.
De ce?
În comparație cu o bicicletă, trotineta este extrem de instabilă. Iar la orice denivelare există posibilitatea unei căzături deoarece e greu să te echilibrezi pe trotinetă. Pe bicicletă e altceva: ai frâne, te echilibrezi cu piciorul sau, în cel mai rău caz, te arunci într-o parte.
Odată, eram în Herăstrău în spatele unor trotinetiști care, fără să se asigure, au schimbat direcția de mers; dacă eu nu eram atentă și nu aveam frâne bune, ne-am fi ciocnit. De atunci, îi evit.
Sunt convinsă că există un marketing foarte bun în favoarea utilizării trotinetelor electrice, dar…
Tocmai citeam următoarele, cu precizarea că și marketingul politic e tot cam la fel:
„Marketingul este atât de puternic în ziua de azi, încât marketerii au un nou tip de responsabilitate: nu doar pentru obținerea de profituri pe termen lung, ci și pentru viabilitatea pe termen lung a piețelor. Nu este nici etic, nici inteligent să faci avere pe seama vieții celorlalți oameni și epuizând în mod inutil resursele noastre comune. Armele nucleare au ucis o mică fracțiune din numărul oamenilor, comparativ cu numărul victimelor produse de marketingul imoral. Este timpul să ne dăm seama că pe Pământ ar putea să nu existe arme mai puternice decât marketingul. ”
– Seth Godin
În ciuda aparențelor, nu multe lucruri.
Ceea ce mă enervează cu adevărat sunt lucrurile pe care aș putea/aș fi putut să le schimb eu, dar nu am făcut-o. Lucrurile care nu stau în puterea schimbării mele nu mă deranjează prea tare.
Dar, mă enervează persoanele care, în virtutea faptului că numărul meu de telefon este public deoarece desfășor o activitate comercială, mă plictisesc cu cereri false de ofertă.
Nu este frumos… Ceea ce fac eu este o pasiune, dar nu este un hobby. Este business. Și dacă îmi pierd timpul cu persoane neinteresate, rămân cu mai puțin timp pentru clienții reali.
Ultimele ostilități s-au desfășurat după cum urmează: mă sună un număr de Republica Moldova. Nimic neobișnuit, am o reclamă care rulează și în Chișinău. Am trimis mesaj când am putut comunica, mi s-a răspuns și cerut o ofertă, am trimis oferta și persoana/persoanele mi-au trimis o inimioară roșie. Hmm…
Apoi, luni au revenit cu o mulțime de întrebări inutile, deși răspunsurile se găseau chiar în oferta de colaborare. Evident, doar ca să mă țină de vorbă.
Am oprit comunicarea cu respectiva/respectivele persoane. Nici măcar nu m-am obosit să explic că subiectele de la examenul de traducător autorizat sunt foarte dificile atât în română, cât și în engleză, și că, dacă acea persoană nu (poate) înțelege un mesaj simplu și la obiect, nu are nicio șansă să promoveze un examen complex…
Dar, repet, cineva cu adevărat interesat de serviciile mele nu se comportă așa.
De-a lungul timpului, am avut numeroase conversații de acest fel și, deși de obicei sunt foarte amabilă, prefer să nu mai discut cu astfel de persoane, deoarece acest lucru denotă o lipsă de respect față de munca mea și activitatea pe care o desfășor.
Pentru înscrieri la cursul de pregătire pentru examenul de traducător autorizat de Ministerul Justiției accesați formularul de mai jos:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdM0kZxbe8I4_RrY_3TM5QxYerdiW2trXHa065W2a2jGZ1v3w/viewform
🔔Contact
➡️ 0040722 841 053 (WHATSAPP)
➡️ http://www.seocopywriting.ro/en/contact-us.php
În poză, rămășițele magnoliilor de pe strada Muzeul Zambaccian.
Pagini de Facebook care iau fotografii de la alții ca să își crească numărul de urmăritori și like-uri.
Citeam știri, ca de obicei când se crapă de ziuă, când îmi intră în feed o pagină cu poze din Sectorul 1 și văd niște fotografii familiare cu magnolia de vizavi de Arcul de Triumf. Mă uit mai jos și o văd pe Lumi (my bike) lângă magnolia de pe strada arhitect Ștefan Burcuș.
De acum încolo o bag și pe Lumi în toate pozele…
Da, știu, tot ce e postat pe Fb e public (public domain). Dar nu e etic.
În plus, share-ul e penalizat de algoritmul FB. Deci nu mă supăr…
De asemenea, dacă tot am ajuns aici, mă enervează persoanele care copiază un text lung scris de altcineva și menționează (sau nu), text preluat sau numele autorului FĂRĂ LINK.
Inaugurez o nouă rubrică pentru că nu se mai poate.
Luni m-a enervat un „domn” care a parcat pe toată aleea de pe bulevardul Kiseleff. Nu a blocat doar pista de biciclete, ci și aleea pietonală. Iar bicicliștii și pietonii erau obligați să se strecoare prin spatele dubei într-un spațiu de vreo 50 de cm. Mă grăbeam, deci nu am avut timp să sun la poliție. Despre dubla măsură vorbim altă dată.
În această dimineață, ca de obicei, răsfoiesc rapid tot ce contează, ca să-mi încep ziua „super-ultra bine informată”, când îmi apare în feed un articol scris de o doamnă despre proiectul Orion și misiunea Artemis II. Un articol foarte bine documentat – mi-a plăcut foarte mult.
Și în comentarii apare un alt „domn” – de data asta ȘI misogin – care începe cam așa: „ Nu sunt misogin, dar…”
Ideea de bază era că domnului nemisogin i se părea extraordinar că O FEMEIE a fost în stare să scrie despre și să înțeleagă un fenomen atât de complex ca cel prezentat în articol, ținând cont de faptul că, de obicei, noi, femeile, suntem membrii cluburilor secrete de tricotat, brodat, lipit gene false, gătit sarmale și zacuști, droburi și supe de miel cu profil pascal….
Cum oare am ajuns aici în Anno Domini 2026?
Nu prea îmi aduc aminte ca în tinerețea mea grea și frumoasă să fi fost tratată ca o persoană care se pricepe doar la treburi casnice. Poate pentru că nu mă pricep deloc. Dar este incredibil.
Către toate doamnele: Mâine ne vedem la ședința extraordinară a Clubului Făuritoarelor de Drob la 10 pm. Mai devreme nu pot.
Către toți domnii: este posibil să mai întreb p-aici cum de se învârt roțile la o mașină și de ce patru? Și trei ar fi foarte bine.
