Parfumul „este un poem silenţios, parte a limbajului invizibil al corpului. Ne poate însori zilele, bântui nopţile şi însoți lanțurile amintirilor”.
– Michael Edwards
Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latină “per fumus” și înseamnă “prin fum”. Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinată în continuare de romani și perși.
Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeană, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori.
Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite într-o parfumerie antică. În epoca veche, oamenii au folosit ierburi și condimente precum migdale, coriandru, mirt, rășină de conifere, bergamotă.
Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe care a denumit-o: “The Chemistry of Perfume and Distillations.” Aceasta conține sute de rețete de parfumuri pe bază de uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice, camfor și unguente, și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor.
Al-Kindi este considerat unul din pionierii științei parfumeriei.
To be continued…
Photo by RF._.studio on Pexels.com
Written for Pearlovski.
